Poate o reparație să fie un act de arhitectură? Ce am lucrat pentru Beta 2026
Pe 4 septembrie, fostul Liceu Tehnic „Ion Mincu” de lângă Parcul Botanic și-a deschis din nou ușile pentru Timișoara. A început Beta 2026, a șasea ediție a Bienalei de Arhitectură, cu acces gratuit la expoziție și la evenimentele din weekendul de deschidere.
O clădire care a stat închisă peste un deceniu a devenit, pentru câteva zile, loc de întâlnire. Printre cei care au trecut pragul ne-am numărat și noi, cu emoția celor care au lucrat luni întregi la patru dintre ferestrele ei. În rândurile de mai jos îți povestim ce a stat în spatele lor.
Beta 2026: o bienală care repară, nu doar expune
Tema ediției este „In Practice – as opposed to ‘in theory’”, iar peste 40 de proiecte, realizate de participanți din 15 țări, transformă clădirea fostului liceu. Curatorii Andreas Kofler și Tudor Vlăsceanu au mutat atenția de la arhitectura ca obiect finit spre arhitectura ca proces de experimentare, negociere și invenție.
Viziunea bienalei pornește de la o idee simplă: să lucreze cu ce există. O parte din resursele ediției au mers direct în repararea și adaptarea clădirii, astfel încât intervențiile să funcționeze ca prototipuri la scară reală pentru posibile utilizări viitoare, nu doar ca exponate temporare. Clădirea, accesibilă până acum doar dinspre șosea și separată de parc printr-un gard, a fost reconectată cu spațiul verde și cu orașul.
Beta își construiește acțiunile în jurul a trei piloni, educație, profesie și oraș, și promovează o arhitectură bazată pe colaborare, dialog și procese pe termen lung. Într-un interviu pentru KoozArch, Andreas Kofler spunea că adevărații eroi ai bienalei sunt cei care au găsit o strategie pentru repararea ferestrelor, pentru că răspund la ce are clădirea nevoie acum. Exact acolo am intrat și noi în poveste.
Window Schedule: fiecare fereastră cu rolul ei
Window Schedule este proiectul arhitecților Lindsey Krug, Radu Remus Macovei și Edward Wang, alături de care am lucrat ca partener tehnic. Fațada școlii are rânduri de ferestre identice, iar arhitecții au văzut în această repetiție un potențial încă neactivat. Numele vine din „tabelul de ferestre” al unui proiect de arhitectură, în care fiecare fereastră are codul și descrierea ei.
Proiectul urmărește două lucruri deodată. Să păstreze cât mai mult din tâmplăria originală și s-o adapteze pentru bienală și pentru viitorul clădirii, astfel încât interiorul să comunice mai bine cu exteriorul.
Patru ferestre, același drum: de la restaurare la o viață nouă
Toate cele patru ferestre au trecut prin același proces: am pornit de la ce am găsit la fața locului, adică tâmplărie din lemn de peste 60 de ani, am păstrat structura originală și am recondiționat-o, iar abia apoi am trecut la reinterpretarea ei. Unde fereastra urma să fie atinsă, deschisă sau traversată de vizitatori, am înlocuit geamul simplu cu sticlă securizată.
Ușa pivotantă
La parterul Corpului C, fereastra a devenit o ușă pivotantă, pentru care am rezolvat scurgerea apei de ploaie printr-un canal de colectare și o ușoară înclinare spre exterior.
Ușa batantă
La parterul Corpului C, jumătatea de jos a ferestrei se pliază acum spre exterior și devine masă. Pe exterior, o marchiză din pânză din fibră de sticlă filtrează soarele.
Panou glisant
La etajul unu al Corpului B, rama exterioară a fost remontată pe un mecanism de glisare și a devenit un panou mobil pe fațadă.
Bovidou
La etajul unu al aceluiași corp, tâmplăria restaurată, a primit o structură nouă și a devenit un bovindou, adică un volum ieșit din fațadă, ca un mic balcon închis, în care poți sta și privi în mai multe direcții.
Arhitectul desenează, meșterul construiește
Proiectele neobișnuite au nevoie de două feluri de creativitate. Arhitectul imaginează și desenează. Meșterul transformă desenul în ceva ce poți atinge, deschide și folosi zi de zi.
Pentru Window Schedule nu existau soluții gata făcute. Le-am găsit pe loc, lucrând cu geometria, îmbinările și tâmplăria de acum aproape șaizeci de ani. Execuția de pe șantier i-a revenit lui Gabi Pologa, meșterul nostru cu experiență în lemn, aluminiu, PVC și oțel.
Trei întrebări pentru arhitecți
De ce ați ales Lipoplast ca partener tehnic?
„Lipoplast e foarte cunoscut în domeniu. Deși și-a construit reputația pe tâmplăria PVC, are expertiză și în restaurarea tâmplăriei din lemn, iar aici aceasta a fost esențială. Proiectul are în același timp o componentă de restaurare și una de transformare, deci a cerut un know-how destul de complex. Lipoplast l-a adus cu creativitate, cu înțelegere față de problemele complexe și cu respect față de materialul existent, păstrând cât mai mult și dând totodată o viață nouă acestor elemente.”
— Radu Remus Macovei, arhitect
Ce provocări ați întâmpinat ca echipă internațională?
„Proiectul a fost cu adevărat internațional din motivul evident: toți trei lucrăm în regiuni diferite ale lumii, în America de Nord, în România și în Elveția. Să ne dăm seama cum să comunicăm între noi a fost o provocare și o lecție uriașă. Asta a însemnat check-in-uri constante și un grup de WhatsApp foarte activ, în care ne trimiteam imagini, referințe, desene. Și, bineînțeles, comunicarea cu echipa de aici, din România, cu Lipoplast. O altă dimensiune a fost limba: să ne asigurăm că toți avem o bază comună pentru ce discutăm. A existat o mică barieră lingvistică, ceea ce uneori a fost de-a dreptul amuzant.”
— Edward Wang, arhitect
Care este elementul tău preferat dintre cele patru și de ce?
Dacă ar trebui să aleg unul preferat, aș spune că toate sunt cu adevărat unice și speciale, fiecare în felul lui. Cred totuși că ușa pivotantă e fantastică, mai ales prin felul în care reușește să participe la programul bienalei. A devenit, practic, principala intrare pentru vizitatorii care vin și pleacă din școală ca să vadă expoziția.
— Lindsey Krug, arhitectă
Ce luăm cu noi
Window Schedule nu seamănă cu proiectele pe care le facem de obicei. N-a fost o comandă ca oricare alta, ci o ocazie de a pune la dispoziție un know-how de nișă: restaurarea tâmplăriei din lemn, adaptarea unor mecanisme vechi, soluții gândite pentru o singură fereastră și pentru nicio alta. Pentru echipa noastră a fost o provocare aproape distractivă.
Nu e o întâmplare că am spus „da”. Fondatorul și directorul Lipoplast, dl. dr. Valeriu Cârpanu, are o pasiune vie pentru proiectele neconvenționale, cele care cer soluții ultrapersonalizate. De la el am învățat că un detaliu tehnic nerezolvat e, de fapt, o întrebare bună care își așteaptă răspunsul.
Mulțumim echipei Krug–Macovei–Wang pentru încredere și organizatorilor Beta pentru evenimentul reușit. Dacă vrei să știi cum a început totul, am povestit primii pași în articolul din mai.
Cele patru ferestre pot fi văzute până pe 25 octombrie 2026, la fostul Liceu Tehnic „Ion Mincu”, lângă Parcul Botanic din Timișoara. Programul complet îl găsești pe betacity.eu.
Lucrezi la un proiect care nu intră în tipare?
Venim cu experiența tehnică de peste 32 de ani, dar și cu dorința de a găsi împreună cu tine soluția potrivită, chiar dacă ea încă nu există.
Comentarii